Era iarna. Mantia alba de zapada acoperea aleile din parc ce
altadata rasunau de glasurile cristaline ale copiilor. Acum parcul era gol, nu mai vedeai niciun carucior, nicio jucarie pierduta prin tufisuri si nici bebelusii
ce incercau cu stoicism sa faca primii pasi.
El era un copil fericit, atat cat putea sa inteleaga la
varsta lui care se numara in luni, nu in ani, caci nu implinise inca 1 an de
viata. Camera lui, frumos aranjata
cu tot ce era necesar pentru confortul de care avea nevoie, era parca desprinsa
dintr-un basm. Patutul albastru ca cerul senin, cu asternutul plin de animalute,
ii era tovaras in timpul noptii. Langa el, o comoda plina cu lucrusoare ii
facea cu ochiul. Cand era ora mesei, ii placea sa stea in scaunelul cu inaltime
reglabila de unde privea cu superioritate intreaga incapere.
Cateodata era foarte
agitat. Dadea din picioruse si cu manutele tot facea niste semene ciudate ca ar
vrea ceva, nici mama lui nu intelegea ce anume. Primise cadou un balansoar dar
nu era foarte incantat de el. Isi dorea un premergator pentru ca era inca bebe
si nu prea se descurca cu mersul pe propriile picioare. Se mai tinea el de mobila
cand vroia sa paseasca, dar tot de-a buselea ajungea in cele din urma.
Intr-una din zile, chipul i se luminase dintr-o data cand la
usa aparuse curierul cu un colet mare, mare, si frumos colorat. Ce sa fie oare?
Un cadou pentru bebe? Da, era un premergator asa cum isi dorise el.
Reglabil pe inaltime, cu scaunul moale si confortabil, era
atat de inteligent facut incat se putea transforma in balansoar. Acum micutul se putea deplasa in voie. Cele 4 roti ii asigurau o mare stabilitate iar
protectia cu care era dotat nu il lasa sa o ia la vale pe scari, din intamplare.
Ii placea tare mult sa se uite la masuta de activitati. Avea acolo tavita
frumos colorata, cu niste jucarii tare simpatice, lumini si sunete, care permiteau
jocul independent pentru o lunga perioada de timp. Era exact ceea ce isi dorea. Era fericit. Dadea din manute si din
picioruse cu o frenezie ametitoare, gangurind pe limba lui cum parca niciodata
nu o mai facuse.
Cateva ore bune s-a tot jucat singurel, deplasandu-se prin
camera si inspectand inca o data toate obiectele si jucariile, pana cand,
incantat de atatea culori si sunete, il luase somnul, un somn dulce plin de
vise frumoase care il faceau sa zambeasca. Nu observase ca mamica lui cea
grijulie ii cumparase un accesoriu deloc de neglijat pana cand, brusc, se trezise din somn plangand.
Lampa de veghe muzicala avea 4 cantece de leagan, 3 sunete
din natura, bataile inimii, functie de inregistrare vocala si putea fi conectata
la MP3 player. Prin schimbarea culorii lumii se creea o ambianta placuta ce avea
darul sa-l linisteasca si sa-i tina companie. Pornise automat datorita functiei
ce detecteaza plansul bebelusului. Or fi trecut 5, 10, 20 de minute? Nici el nu
mai stia cat se bucurase de placuta ambianta muzicala.
La un moment dat, Grivei cel voios, vorbaret, jucus si
plimbaret, incepuse sa dea semne de nerabdare. Nu stiti cine este Grivei? Este catelul
inteligent, micul prieten care adora sa se joace si sa palavrageasca si care reactioneaza cand il atingi - canta, danseaza si merge.
Dar de unde aparusera toate aceste minunatii, asa, dintr-o
data? Mamica lui avusese grija sa faca cele mai inspirate
cumparaturi din magazinul Noriel Bebe care ofera servicii de inalta calitate si
o varietate de produse la preturi accesibile. O experienta de uitat atat pentru
el, micul om, cat si pentru parintii lui care de atunci erau mult mai
linistiti. Copilul avea cu ce sa se joace in casa in zilele reci de iarna, nu
se mai plictisea.
