Mănăstirea Săpânţa-Peri

     În Parcul Dendrologic Livada, la marginea localităţii Săpânţa, la 800 de metri de graniţa cu Ucraina, într-o poiana în mijlocul unei plantaţii de peste 40 de specii de arbori şi arbuşti, cu stejari seculari cu diametre impesionante, se găseşte Mănăstirea Săpânţa-Peri, unul dintre cele mai reprezentative lăcăşuri de cult pentru întreaga zonă a Maramureşului.

     Pentru toţi cei care merg să viziteze Cimitirul Vesel din Săpânţa, o escapadă în acest loc plin de cult şi măreţie este cea mai bună alegere. Peisajul este de vis, aerul este foarte ozonat, iar liniştea care domneşte aici îi încarcă pe vizitatori cu multă energie.

     Istoria acestui lăcaş a început cu mii de ani în urmă, când în anul 1391, pe vremea voievodului maramureşan Dragos, a fost ridicat un mic schit de piatră. Timp de peste de 300 de ani, biserica de piatra a fost folosită ca sediu al Episcopiei Române a Maramureşului. Ulterior, meşterul Ioan Macarie a ridicat un lăcaş de rugăciune pentru comunitatea greco-catolică din imprejurimi. Acest loc a devenit în timp un adevărat centru cultural, aici fiind traduse pentru prima data cărţi bisericeşti importante, precum: Psaltirea, Evanghelia sau Faptele Apostolilor. Vechiul lacaş a fost distrus în totalitate în anul 1761, de armata austriacă, pe motivul că locuitorii zonei de aici nu voiau să treacă la religia catolică. Mănăstirea Săpânţa-Peri este replica vechiului lăcaş din localitatea Peri (Ucraina de azi), ridicată acum la Săpânţa în memoria vechiului lăcaş, foarte aproape de vechiul loc.

     Fiind foarte aproape de Ucraina, să nu vă mire, (cei ce folosesc serviciul de telefonie Orange) că veţi intra pe Orange Ucraina. Vă recomand să setaţi manual serviciul telefonic românesc, altfel convorbirile vor fi taxate în regim de roaming, atât pentru apelurile efectuate, cât si cele primite . Asta a fost doar o paranteză, ca să nu uit să vă spun.

     Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost reconstruită începând cu anul 1997 cănd a fost pusă piatra de temelie a noii mănăstiri, cu vechiul hram Sfântul Arhanghel Mihail, având destinaţie precisă pentru călugăriţe.

     Ctitorită de părintele paroh Grigore Luţai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș, opera meşterului Ioan Ştiopei zis Buga, din Bârsana, este construită într-un stil sobru şi impunător, din lemn solid de stejari bătrâni de secole pe o bază suficient de mare din piatră, ce-i conferă stabilitate şi rezistenţă şi o strânsă legatură cu pământurile strămoşeşti. Străbate aerul înalţându-se la cer cu o înălţime totală de 78 m! Sabia Arhanghelului Mihail a luat chip de turlă de biserică simbolizând infinitul şi legătura cu Divinitatea. Turnul are o înălțime de 56 metri, așezat în trei trepte. Crucea din vârful bisericii este lungă de 7,5 metri, este învelită cu patru kg de foiță de aur și cântărește 400 de kilograme, având rozete solare pe extremităţi. Crucea poate fi vazută de la mare distanţă, inclusiv din Ucraina. O veche credinţă spune că rugăciunile ajung mai repede la Dumnezeu cu cât o biserică este mai înaltă.

     Biserica este construită pe două nivele, demisol şi parter. Demisolul este construit în stil bizantin şi aici se ţin slujbele duminica şi în celelalte zile de sărbătoare. Parterul este construit intregal din lemn masiv şi are forma unei nave, sugerând Arca lui Noe. Ferestrele sunt din stejar executate în stil maramureşan. Scara care urcă la pridvor este masivă, din lemn de stejar. Şindrilele pentru acoperiş au fost făcute de meşteri maramureşeni, tăiate în partea de jos sub formă de rândunică, ce dă o notă aparte acoperşului.

     Într-o linişte deplină, în lumina soarelui de dimineaţă, am admirat întreg ansamblul: mareaţa biserica de lemn, cealaltă construcţie tot din lemn, o biserică în miniatură şi o clădire mai amplă unde sunt chiliile măicuţelor, aflată în apropiere.

     Deşi biserica a fost sfinţită la 31 august 2003, lucrările de construcţie nu sunt încă finalizate în întregime. Cand am fost noi, în luna august 2014, se amenaja gardul care străjuieşte aleea lungă ce duce spre biserică. Peste gardul făcut din piatră se monta un alt gărduleţ din lemn, cu sculpturi, în vârful cărora bănuiesc că urmau să se pună lumini.

     Splendida capodoporă arhitecturală, Mănăstirea Săpânţa-Peri confirmă fala maramureşenilor când vine vorba despre bisericile din lemn. Unul dintre cele mai reprezentative lăcăşuri de cult pentru întreaga zonă a Maramureşului este în acelaşi timp şi cea mai înaltă biserică de lemn din Europa, fiind o atracţie turistică ce stârneşte interesul turiştilor.

     Să nu o rataţi dacă sunteţi prin zonă, este superbă!