Cimitirul Vesel din Săpânţa - vizitat a 4-a oară

     Primul obiectiv pe care l-am vizitat în Săpânţa a fost Cimitirul Vesel. Nu era pentru prima dată, cred că am mai fost incă de vreo trei ori, dar pentru că eram două cupluri în excursie, nu l-am putut ocoli. Eu îl ţineam minte aşa cum îl văzusem prima dată când eram doar o copilă şi când impactul a fost atât de puternic încât mi s-a întipărit în minte pentru vecie. Crucile de acum arată mult mai bine, multe dintre ele sunt renovate, dar cele foarte vechi sunt aproape şterse…unele chiar au rămas total neîngrijite, puţine, dar există şi ele. Renovările crucilor se fac cu banii urmaşilor, costurile fiind substanţiale. Aşa se explică de ce unele au rămas abandonate. 

     Culorile vii ale crucilor, alb, galben, roşu şi verde, pe un fond albastru puternic, “Albastru de Săpânţa”, îţi sar în ochi chiar de la intrare. Pe cruci sunt pictate scene din viaţa persoanei decedate şi modul cum a trecul în lumea celor veşnici. Scrise la persoana 1, mesajele sunt adresate de persoana decedată celor care trăiesc. Ele prezintă femei torcând lâna, ţesând covoare sau făcând pâine, bărbaţi care taie lemne sau ară pământul, păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari şi multe alte ocupaţii.

     Am văzut că au pus indicatoare spre principalele puncte de interes, care sunt marcate cu nişte cercuri galbene, numerotate. Este un lucru bun, altfel nu cred că ar avea cineva rabdare sa citească chiar toate epitafurile de pe cruci, mai ales că acum cimitirul este mult mai extins decât îl stiam eu.

     Bineînţeles că nu am ratat mormântul creatorului acestui cimitir, Meşterul Stan Ioan Pătraş, care se află chiar în faţa intrării în biserică. Stan Ion Pătraş a fost un mare artist popular, sculptor, pictor şi poet în acelaşi timp. Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930, timp în care el a creat sute de cruci în stilul său caracteristic, iar după moartea lui în 1977 opera lui a fost continuată de ucenicul său Dumitru Pop Tincu. Nu am putut să ne strecurăm printre morminte ca să citim mai mult pentru că majoritatea aleilor fiind cu pământ, nepavate, erau pline noroi şi bălţi. Plouase cu o zi înainte. Am avut noroc de soare în acea dimineaţă, aşa că ne-am bucurat să putem face multe poze pentru colecţie.

     Din păcate în biserică nu am putut intra pentru că era în totală renovare atăt pe dinăuntru căt şi pe dinafară. Schelele exterioare mi-au lăsat o impresie puţin cam ciudată…

     Cimitirul Vesel este intradevăr un obiectiv turistic unic! Am înţeles că acum se găsesc acolo aproximativ 800 de cruci şi morminte, dar în prezent nu se mai fac înmormăntări, cimitirul rămânând doar un muzeu în aer liber care stă mărturie inspiraţiei creatorului din cultura dacilor care, dupa cum ştim, se bucurau la moartea unui seamăn. Majoritatea culturilor văd moartea ca pe un eveniment trist, în timp ce înaintaşii nostri, dacii, nici măcar nu se îmbrăcau în negru la înmormântare, ci în alb, considerând moartea o continuare a vieţii într-o lume mai bună şi văzând-o ca pe o şansă de a-şi întâlni zeul suprem, pe Zamolxe.

     Mesajele scrise pe cruci - ele sunt cele care dau denumirea cimitirului cu accente vesele scrise într-un limbaj naiv şi ciudat la prima citire, de multe ori chiar greu de înţeles.

     Cu cât citeşti mai mult poemele şi admiri desenele, cu atât ai senzaţia că te afli într-un nou sat unde oamenilor li s-a dat şansa la o nouă viaţă după moarte.