Aceasta postare este inspirata de o intamplare adevarata a unei prietene......
Mi-e sufletul rupt in 2 bucati ce nu se pot atinge, o rapa
imensa sta intre noi si fiecare clipa ce trece ne desparte pe vecie. De ce nu
pot sa fac acel pas urias catre tine? pentru ca te vad cum stai si tu si te
uiti incremenit, fara un gest de apropiere, fara o mana intinsa de
impacare...
Si mi-e sufletul sterp si ma chinuie si sunt intrebari care nu-mi
dau pace... de ce am ajuns la prapastie cand totul trebuia sa fie frumos... de
ce ma lasi sa plec fara sa ma intrebi ce am, de ce nu mai vrei sa fim iar 2?
Ma
invartesc in cerc si ochii mei iti cauta privirea, nu gasesc calea de a evada
de sub stransoarea lor... si sunt in mijlocul unei mari de lacrimi care se
transforma cu fiecare clipa in ocean.
Nu mai am putere sa lupt cu mine, nu mai
am putere sa ies din acest cerc... sunt pierduta, debusolata, nu ma regasesc si
nu pot merge mai departe... am incremenit de durere.........
Nu exista cale de
intoarce, mi-o repet in fiecare secunda si sunt constienta ca asa este, dar
nici drumul inainte nu-l vad... nu exista acum decat un cerc plin de
durere......
M-am indepartat atat de mult pe insula plutitoare incat nu te mai vad,
nu stiu incotro ai luat-o, nu te mai simt si izvorul nesecat de lacrimi nu imi
da pace......
20 DECEMBRIE 2012 - A MURIT UN SUFLET DRAG! ADIO Z.N.!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu